A fost odata, o insula unde locuia Fericirea Tristetea Cunostinta si multe altele printre care si Dragostea Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cit mai repede. Dragostea a ramas ultima, ea a perseverat pina in ultimul moment cind insula era aproape de a se scufunda, Dragostea a decis sa ceara ajutorul. Bogatia a trecut pe linga Dragoste intr-un vapor imens si Dragostea i-a spus: Bogatie, ma poti lua cu tine? Bogatia a raspuns: nu, nu pot am atita aur si argint de transportat, incit nu mai este loc si pentru tine. Dragostea s-a decis sa intrebe care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca Vanitate te rog ajuta-ma!…nu te pot ajuta dragoste, esti toata uda si mi-ai strica barca, a raspuns Vanitatea. Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere si ei ajutorul: Tristete, ia-ma cu tine, te rog! O?Dragoste, sunt atit de trista, incit vreau sa fiu singura! Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atit de vesela incit nici nu a auzit cind dragostea i-a cerut ajutorul. Dintr-o data s-a auzit o voce: Dragoste te i-au eu. Era un batrinel, Dragostea s-a simtit atit de binecuvintata si atit dde fericita incit a uitat sa-l intrebe cum il cheama. Cind au ajuns pe uscat, batrinelul a plecat urmindu-si calea lui. Dragostea realizind cit ii este de datoare batrinelului, a intrebat Cunostiinta, un alt batrinel: Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat? Era Timpul a raspuns Cunostinta. Timpul? A raspuns Dragostea mirata. Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul? Cunostiinta a zimbit si a raspuns cu intelepciune: este capabil sa inteleaga cit de mare si minunata este Dragostea
