Câinele și cocoșul plecară să cutreiere lumea.Pe seară,cocoșul adormi într-un copac,iar câinele își făcu culcuș la temelia copacului,printre rădăcinile acestuia.La ceasul sorocit,cocoșul prinse a cânta.Vulpea îl auzi,veni fuga sub copac și începu să-l îmbie să coboare până la ea,ca să-i dea cinstirea cuvenită pentru glasul său negrăit de frumos.Cocoșul îi spuse:
-Mai întâi să trezești portarul,care doarme după zăbrelele porții.Să-mi deschidă el poarta,și atunci am să cobor.
