Șoarecele de rând și șoarecele de oraș-Lev Tolstoi

     Un șoarece înfumurat de la oraș veni în ospeție la un șoarece de rând.Acesta locuia în câmp și își ospătă musafirul cu ce-i era la îndemână-niște boabe de grâu și de mazăre.Șoarecele cel înfumurat ronțăi ce ronțăi la ele și spuse:

    -De asta și arăți atât de jigărit,fiindcă trăiești în sărăcie.Să vii pe la mine,ca să vezi cum trăim noi.
     Și șoarecele de rând veni la el.Așteptară amândoi sub dușumele până  căzu noaptea.Oamenii cinară și se retraseră.Șoarecele cel înfumurat își introduse oaspetele printr-o deschizătură din dușumea în sufragerie și amândoi se urcară pe masă.Șoarecele de rând nu văzuse de când se știa pe lume atâtea bunătăți și nu se hotăra de care să se apuce mai întâi.El spuse:
    -Ai dreptate,traiul nostru este sărăcăcios.Am să vin să locuiesc și eu la oraș.
     Abia rosti aceste cuvinte,că masa se cutremură-un om cu lumânare în mână dădu buzna în sufragerie și se porni să prindă șoarecii.Abia izbutiră cei doi să se facă nevăzuți în deschizătura din dușumea.
    -O, nu,spuse după asta șoarecele de rând,tot mai bun e traiul nostru.Deși n-am bucate alese,dar nici spaime dintr-astea nu cunosc.